După atâta frig și ploaie et cetera, mă bucur să vă anunț că povestea cunoscută în cercuri restrânse ca „Nea Petrică” și/sau „aia cu dinții” a apărut weekendul acesta în revista Helion SF online.
Este destul de micuță, (sper eu) amuzantă, și una dintre primele (dar în mod cert nu ultimele) mele povești inspirate de folclorul românesc. Am tot ferchezuit la ea de prin 2019 încoace, așa că mă bucur să o văd în sfârşit aşezată la casa ei. Începe cam așa:
În a douăzeci şi treia zi de la împlinirea celui de-al șaptesprezecelea an de când Vlădică-Vânătorul tăiase cel mai înalt copac din pădure şi-l pusese drept stâlp la moara de apă, într-un an în care izvoarele de la munte se învolburară peste măsură cu apa zăpezilor din ultima iarnă, Miriştea Ieruncii fu infestată şi răscolită de o haită de Ştima Apelor.
Sper să vă placă, căci mie tare mi-a plăcut de nea Petrică, și cred că am să mai revin la el cât de curând!
Adriana C. Grigore 